HĂDĂRĂU, hădăraie, s. n. Hădărag (2). – Din magh. hadaró.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HĂDĂRĂU s. v. jug, jujeu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hădărău (piesă de moară) s. n., art. hădărăul; pl. hădăráie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink