HĂITUIÁLĂ, hăituieli, s. f. Acțiunea de a hăitui și rezultatul ei; goană după vânat. [Pr.: -tu-ia-] – Hăitui + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HĂITUIÁLĂ s. 1. v. hăituire. 2. fugărire, hăituire, urmărire. (~ cuiva pentru a-l prinde.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hăituiálă s.f., g.-d. art. hăituiélii; pl. hăituiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink