HĂLĂCIÚGĂ, hălăciugi, s. f. (Reg.) 1. Tufiș, desiș de mărăcini, de lăstari etc. 2. Păr zbârlit, ciufulit. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HĂLĂCIÚGĂ ~gi f. pop. 1) Desiș de arbuști spinoși. 2) Totalitate a coardelor de viță, tăiate primăvara la curățatul viilor; râpcă. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HĂLĂCIÚGĂ s. v. ciuf, crâng, desiș, hățiș, stufăriș, tufăriș, tufiș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hălăciúgă s. f., g.-d. art. hălăciúgii; pl. hălăciúgi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink