HĂRNICÍE s. f. Zel în muncă, spor la lucru; sârguință, vrednicie; destoinicie. – Harnic + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HĂRNICÍE f. Efort fizic sau intelectual susținut în realizarea unui lucru; manifestare de om harnic. [G.-D. hărniciei] /harnic + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HĂRNICÍE s. râvnă, silință, sârguință, strădanie, străduință, vrednicie, zel, (pop.) sârg, (înv.) activitate, diligență. (E de admirat ~ lui.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
HĂRNICÍE s. v. capacitate, competență, destoinicie, pregătire, pricepere, seri-ozitate, valoare, vrednicie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Hărnicie ≠ lenevie, trândăvie
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
hărnicíe s. f., art. hărnicía, g.-d. hărnicíi, art. hărnicíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink