HĂU1, hăuri, s. n. Prăpastie adâncă; abis, genune, adânc (II). ◊ Expr. (Pop.) Cât (e) hăul = niciodată; cu nici un preț. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HĂU2, hăuri, s. n. (Rar) Hăuit. – Din hăui (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HĂU s. v. abis, adânc, prăpastie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hău, hăuri, s.n. (pop.) 1. abis, genune, prăpastie. 2. greutate, sarcină.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
hău (prăpastie, hăuit) s. n., art. hăul; pl. hăuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HĂU1 ~ri n. Prăpastie fără fund; genune; abis. ◊ Cât (e) ~l niciodată. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HĂU2 ~ri n. Zgomot produs de un obiect care hăuie. /v. a hăui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink