IAD, iaduri, s. n. (În credința creștină) Loc în care sufletele păcătoșilor ar fi supuse la chinuri veșnice; infern, gheenă. ♦ Fig. Situație chinuitoare, greu de suportat. – Din sl. jadŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IAD s. (BIS.) infern, (livr.) gheenă, tartar, (înv.) matca focului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Iad ≠ eden, paradis, rai
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
iad s.n. (înv.) otravă, venin.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
iád (iáduri), s. n. – Infern, gheenă. Gr. ἄδης, prin intermediul sl. jadŭ (Cihac, II, 145; DAR; Conev 107), cf. bg., sb., rus. ad. – Der. iedui, vb. (Trans., a tortura, a chinui).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
iad s. n., pl. iáduri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IAD ~uri n. 1) Loc unde se crede că sufletele păcătoșilor sunt supuse, după moarte, la chinuri veșnice; infern; gheenă. 2) Loc cu condiții insuportabile. 3) fig. Stare de nefericire. [Monosilabic] /<sl. jadu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PIATRA-IÁDULUI s. v. azotat de argint, nitrat de argint.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
piátra-iádului s. f. (sil. -tra)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink