Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
iasác s. n. – Interdicție. Tc. yasak (Șeineanu, III, 67). Sec. XVIII, înv. – Der. iasacciu, s. m. (gardian, polițist, care îi însoțea în Turcia pe călătorii străini), din tc. yasakçi.
Sursa: Dicționarul etimologic român