IATAGÁN, iatagane, s. n. Sabie turcească, de lungime mijlocie, cu lama curbă și lată, cu două tăișuri. [Var.: iartagán, -e s. n.] – Din tc. yatağan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
iatagán (iatagáne), s. n. – Sabie turcească cu lama curbă, cu două tăișuri. – Var. iartagan, ie(r)tagan. Mr. γiatăgane. Tc. yatagan (Roesler 593; Șeineanu, II, 221; Lokotsch 944), cf. ngr. γιαταγάνι, alb., bg. jatagan.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
iatagán s. n., pl. iatagáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IATAGÁN ~e n. înv. Sabie turcească de lungime medie, cu lamă lată, curbată și cu două tăișuri. /<turc. yatagan
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink