IAȘMÁC, iașmace, s. n. (Turcism înv.) Văl cu care turcoaicele își acopereau fața. – Din tc. yașmak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
iașmác (iașmácuri), s. n. – Văl cu care își acoperă fața femeile din Orient. Tc. yasmak (Tiktin). Sec. XIX, rar, înv. Cf. ngr. γιασμάϰι.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
iașmác s. n., pl. iașmáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink