IBRÍC, ibrice, s. n. Vas cilindric, de metal, cu cioc și cu coadă lungă, care servește îndeosebi la fiert cafeaua, ceaiul etc. ♦ Vas de metal sau de pământ în formă de urcior, uneori ornamentat, în care se ține apa. – Din tc. ibrik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ibríc (ibríce), s. n. – Vas cilindric cu coadă lungă. – Mr., megl. ibric. Tc. ibrik (Roesler 593; Șeineanu, II, 222; Lokotsch 894), cf. ngr. ἰμπρίϰι, alb. brik, bg., sb. ibrik. – Der. ibrictar, s. m. (înv., slujbaș la curte care dădea domnitorului ibricul), din tc. ibriktar.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ibríc s. n. (sil. -bric), pl. ibríce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IBRÍC ~ce n. 1) Vas de metal, cu coadă lungă și cu cioc, folosit, îndeosebi, pentru a fierbe cafeaua. 2) Vas de metal sau de lut asemănător cu un urcior, în care se ține apă. [Sil. i-bric] /<turc. ibrik
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink