Dex icnire

ICNÍRE, icniri, s. f. Acțiunea de a icni și rezultatul ei; geamăt scurt. – V. icni.

ICNÍRE s. 1. icneală, icnet, icnitură. 2. opinteală, opintire, sforțare.

icníre s. f., g.-d. art. icnírii; pl. icníri

ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah.

A ICNÍ ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A scoate un sunet scurt și adânc, provocat de un efort fizic puternic sau de o durere neașteptată; a produce icnete. 2) A scoate involuntar un sunet scurt, nearticulat, cauzat de contracția bruscă a diafragmei; a produce sughițuri; a sughița. /<bulg. iknah

ICNÍ vb. (reg.) a hâcâi. (~ când vomită.)

icní, icnésc, vb. IV (pop.) 1. a se forța să verse; a vărsa. 2. a sughița. 3. a râgâi. 4. a suspina; a geme înăbușit, cu ciudă și necaz; a scoate gemete scurte de durere.

icní (icnésc, icnít), vb. – 1. A sughița, a suspina, a geme. – 2. A gîfîi, a respira greu în momentul în care se face un efort. – 3. A face un efort. – 4. A se sforța să vomite. – Var. igni, hicni, hucni. Probabil creație expresivă, pe baza lui (h)ic, care exprimă ideea de gîfîială sau de sughiț, cu suf. de asemenea expresiv, -ni (Tiktin). Coincide cu bg. ikam, aorist iknah (după DAR și Candrea, bg. este sursă a cuvîntului rom.), rus. iknutĭ „a sughița”, cf. sl. lakati (Cihac, II, 151). Scriban presupune un sl. *iknǫti, izvor al rom. și al bg. Pare a fi cuvînt identic cu hegni, vb. (a se da înapoi). – Der. icneală, s. f. (sughiț).

icní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnésc, imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 sg. și pl. icneáscă