ICONOCLÁSM s. n. Mișcare socială, politică și religioasă din sec. VIII-IX, în Imperiul Bizantin, care, sub forma luptei împotriva cultului icoanelor, a fost îndreptată împotriva aristocrației laice și ecleziastice. – Din fr. iconoclasme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ICONOCLÁSM n. (în Imperiul Bizantin) Mișcare socială, politică și religioasă din sec. VIII-IX, îndreptată împotriva aristocrației laice și ecleziastice, sub forma luptei contra cultului icoanelor. [Sil. -no-clasm] /<fr. iconoclasme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ICONOCLÁSM s.n. Mișcare social-politică și religioasă a nobilimii militare și a maselor populare din Imperiul bizantin împotriva aristocrației laice și ecleziastice, care a luat forma luptei împotriva cultului icoanelor. [< fr. iconoclasme]
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ICONOCLÁSM s. n. mișcare social-politică și religioasă a nobilimii militare și a maselor populare din Imperiul Bizantin, care a luat forma luptei împotriva cultului icoanelor. (< fr. iconoclasme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
iconoclásm s. n. (sil. -clasm)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink