ICONOGRAFÍE, iconografii, s. f. 1. Disciplină care se ocupă cu studiul operelor realizate în diverse arte plastice; studiu al operelor de acest fel privitoare la un anumit subiect. 2. Totalitatea imaginilor documentare referitoare la o epocă, la o problemă, la o localitate etc. ♦ Colecție de portrete ale oamenilor celebri. – Din fr. iconographie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ICONOGRAFÍE f. 1) Știință care se ocupă cu studiul operelor din domeniul artelor plastice. 2) Ansamblul imaginilor legate de un anumit subiect sau epocă. [G.-D. iconografiei; Sil. -no-gra-] /<fr. iconographie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ICONOGRAFÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu descrierea și studiul operelor realizate în diverse arte plastice; studiu al operelor de artă plastică cu o anumită tematică. ♦ Colecție de imagini, de reprezentări referitoare la un anumit subiect (o personalitate, o epocă, o temă etc.). ♦ Totalitatea reproducerilor de portrete care ilustrează o lucrare (științifică). [Gen. -iei. / < fr. iconographie, cf. lat. iconographia < gr. eikon – imagine, graphia – scriere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ICONOGRAFÍE s. f. 1. disciplină care studiază operele realizate în diverse arte plastice. 2. ansamblu de imagini referitoare la o anumită temă, epocă, problemă etc. ◊ totalitatea reproducerilor de portrete care ilustrează o carte. (< fr. iconographie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
iconografíe s. f., pl. iconografíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink