ICONOSTRÓF, iconostroafe, s. n. Instrument optic care dă imaginea răsturnată a unui obiect. – Din fr. iconostrophe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ICONOSTRÓF s.n. Instrument optic care dă imaginea răsturnată a obiectelor, folosit în gravură pentru reproducerea modelelor. [< fr. iconostrophe, cf. gr. eikon – imagine, strophe – întoarcere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ICONOSTRÓF s. n. instrument optic care dă imaginea răsturnată a obiectelor, folosit în gravură. (< fr. iconostrophe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
iconostróf s. n. (sil. mf. -strof), pl. iconostroáfe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink