IDEALÍST, -Ă, idealiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține idealismului (1), privitor la idealism. ♦ (Substantivat) Adept al idealismului (1). 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care aspiră spre un ideal; p. ext. (om) lipsit de simțul realității, de spirit practic. [Pr.: -de-a-] – Din fr. idéaliste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IDEALÍST, -Ă adj. Referitor la idealism, propriu idealismului. // s.m. și f. 1. Adept al idealismului. 2. Cel care urmărește dezinteresat un ideal. [Pron. -de-a-. / cf. fr. idéaliste].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IDEALÍST, -Ă adj., s. m. f. 1. (adept) al idealismului. 2. (cel) care urmărește dezinteresat un ideal; (om) lipsit de simțul realității, de spirit practic. (< fr. idéaliste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Idealist ≠ realist
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
idealíst adj. m., s. m. (sil. -de-a-), pl. idealíști; f. sg. idealístă, pl. idealíste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IDEALÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de idealism; propriu idealismului. Știință ~stă. /<lat. idealistus, fr. idéaliste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IDEALÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Adept al idealismului. 2) Persoană care tinde spre un ideal. 3) Om lipsit de spirit practic, de simțul realității. /<lat. idealistus, fr. idéaliste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink