IDEALITÁTE s. f. (Rar) Însușirea a ceea ce este ideal. [Pr.: -de-a-] – Din fr. idéalité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IDEALITÁTE s.f. Însușirea a tot ce este ideal (2). [Cf. fr. idéalité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IDEALITÁTE s. f. caracter, stare a tot ce este ideal (I, 2). (< fr. idéalité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IDEALITÁTE s. (FILOZ.) imaterialitate, spiritua-litate. (~ unui element.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
idealitáte s. f. (sil. -de-a-), g.-d. art. idealității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink