IDEMPOTÉNȚĂ s.f. (Mat.) Proprietate a elementelor unei mulțimi având o operație binară, astfel ca prin compunere cu ele însele să rămână neschimbate. [< fr. idempotence, cf. lat. idem – același, potentia – putere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IDEMPOTÉNȚĂ s. f. (mit.) proprietate a elementelor unei mulțimi având o operație binară astfel ca prin compunere cu ele însele să rămână neschimbate. (< fr. idempotence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
idempoténță s. f., g.-d. art. idempoténței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink