IDIOȚÉNIE, idioțenii, s. f. 1. Lipsă totală de inteligență; p. ext. atitudine, faptă sau vorbă prostească; neghiobie, nerozie, tâmpenie, idioție (2). 2. Idioție (1). [Pr.: -di-o-] – idiot + suf. -enie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IDIOȚÉNIE s. 1. v. idioție. 2. v. prostie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
idioțénie s. f. (sil. -di-o-, -ni-e), art. idioțénia (sil. -ni-a), g.-d. art. idioțéniei; pl. idioțénii, art. idioțéniile (sil. -ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IDIOȚÉNIE ~i f. 1) Caracter idiot; lipsă de inteligență; c*******m; tâmpenie; imbecilitate. 2) Faptă sau vorbă de om idiot; c*******m; neghiobie; stupiditate; imbecilitate. [G.-D. idioțeniei] / idiot + suf. ~enie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink