IÉDERĂ, iedere, s. f. Specie de arbust târâtor sau agățător, cu frunze verzi strălucitoare și cu flori mici, galbene-verzui, adesea cultivat ca plantă decorativă (Hedera helix). ◊ Iederă albă = arbust cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze pieloase și cu flori albe-gălbui, aglomerate în capitule (Daphne blagayana). – Lat. hedera.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IÉDERĂ s. v. smirdar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
iéderă s. f. – 1. Plantă agățătoare cu frunze verzi strălucitoare (Hedera helix). – 2. Varietate de rododendron (Rhododendron Kotschyi). – 3. Varietate de saschiu Vinca minor. – Mr. eadiră, megl. iadră. Lat. hĕdera (Pușcariu 763; Candrea-Dens., 806; REW 4092; DAR), cf. it. edera, fr. lierre, prov. edra, sp. hiedra, port. hera.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
iéderă s. f. (sil. ie-), g.-d. art. iéderei; pl. iédere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
iéderă s. f., pl. iederi
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink
IÉDERĂ ~e f. Arbust agățător, cu frunze verzi, lucioase și persistente, și cu flori mici, galbene-verzui (cultivat deseori ca plantă decorativă). [G.-D. iederei] /<lat. hedera
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink