IENICÉR, ieniceri, s. m. Soldat din corpul de elită al vechii infanterii turcești, recrutat la început dintre prizonierii de război, iar mai târziu dintre copiii turciți ai populațiilor creștine. [Var.: (înv.) ianicér, -i s. m.] – Din tc. yeniçeri.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ienicér (ianicér), ienicéri (ianicéri), s.m. (înv.) 1. soldat turc pedestru din garda Sultanului (recrutat la început din prizonierii de război, dintre copiii turciți ai populațiilor creștine). 2. (fig.) tâlhar, bandit.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ienicér (ienicéri), s. m. – Soldat din corpul de elită al vechii infanterii turcești. – Var. ianicer. Mr. γianițar, megl. ianiciar. Tc. yani çeri „oștire nouă” (Șeineanu, II, 224; Lokotsch 954). – Der. ieniceresc, adj. (de ieniceri); ienicerește, adv. (ca ienicerii; în chip crud, nemilos); ienicerime, s. f. (ceată de ieniceri).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ienicér s. m. (sil. ie-), pl. ienicéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IENICÉR ~i m. ist. Ostaș care făcea parte din corpul de elită al infanteriei turcești. /<turc. yeniçeri
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink