Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: iepure (substantiv masculin) , iepuri   
iepurí vb. IV (înv.) a vâna iepuri.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
IÉPURE, iepuri, s. m. Gen de mamifere din ordinul rozătoarelor, cu urechile lungi, cu doi dinți incisivi suplimentari pe falca superioară, cu picioarele dinapoi mai lungi decât cele dinainte și cu coada foarte scurtă; animal din acest gen, vânat pentru carnea și blana lui. ◊ Expr. Nu știi de unde sare iepurele = nu poți să știi de unde îți vine soluționarea unei probleme. – Lat. lepus, -oris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IÉPURE ~i m. Mamifer rozător de talie medie, foarte sprinten, cu urechi lungi, coadă scurtă și cu picioarele de dinapoi mai lungi decât cele de dinainte (vânat pentru carne și blană). ◊ ~-de-casă iepure domestic, crescut pentru carne și blană. (A fi) fricos ca ~ele (a fi) foarte fricos. A alerga (sau a fugi) ca un ~ a alerga (sau a fugi) foarte repede; a fi iute de picior. Cine aleargă după doi ~i nu prinde nici unul cel care încearcă să facă concomitent două lucruri nu reușește să facă nici unul. A nu ști de unde sare ~ele a nu ști de unde poate apărea o șansă (în realizarea unui lucru, în rezolvarea unei probleme etc.). A împușca (sau a prinde) doi ~i deodată a înfăptui (cu succes) două acțiuni deodată. Câți ~i la biserică nimeni. Umbra-~elui plantă erbacee cu tulpină înaltă având frunze înguste, lungi și flori galbene-verzui. /<lat. lepus, ~oris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
brấnza-iépurelui (plantă) s. f. art., g.-d. art. brấnzei-iépurelui
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
brấnză de iépure (lucru imposibil) (pop.) s. f. + prep. + s. m.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
IARBA-IÉPURELUI s. v. susai, tremurătoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IÉPURE s. (ZOOL.; Lepus europaeus) (reg.) șoșoi, (glumeț) urecheat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LĂPTUCA-IÉPURILOR s. v. sunătoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂCRIȘUL-IÉPURELUI s. v. măcriș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OSUL-IÉPURELUI s. v. pojarniță, sunătoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
UMBRA-IÉPURELUI s. v. sparanghel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
iépure (iépuri), s. m.1. Mamifer rozător de cîmp cu urechile lungi, vînat pentru carne și blană (Lepus timidus). – 2. Varietate de casă a animalului anterior (Lepus cuniculus). – 3. Cotlet de porc. – 4. Supapă la foalele fierarilor. – 5. Boală bucală a vitelor. – 6. (Arg.) Soldat de infanterie. – Mr. l’epure, megl. l’epuri, istr. l’epur. Lat. lĕpǒrem (Pușcariu 765; Candrea-Dens., 807; REW 4991; DAR), cf. alb. ljepur (Meter 240; Philippide, II, 646), it. lebre (calabr. liépuru, riépule), prov. lebra, fr. lièvre, sp. liebre, port. lebre. Pentru semantismul sensului 3, cf. lat. musculus, de la mus, fr. souris.Der. iepura, s. f. (nume tipic al animalului, datorită culorii blănii sale); iepuroaică, s. f. (femela iepurelui; varietate de struguri); iepuresc, adj. (de iepure); iepurește, adv. (ca iepurii); iepurar, s. m. (cîine de vînătoare; varietate de vultur, Aquila fulva), pe care Candrea-Dens., 808 îl derivă direct din lat.; iepurime, s. f. (mulțime de iepuri de cîmp sau de casă); iepurărie, s. f. (crescătorie de iepuri; lașitate); iepurăriță, s. f. (la cai, umflare a piciorului). – Din rom. provine țig. yepuro (Wlislocki 92).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
brânza-iépurelui s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
brânză-de-iépure s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
iépure s. m. (sil. ie-), art. iépurele; pl. iépuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
iépure-de-máre s. m. (sil. ie-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
lábă-de-iépure (bot.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
măcríșul-iépurelui s. m. (sil. -cri-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ósul-iépurelui (bot.) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
saláta-iépurelui s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
úmbra-iépurelui (bot.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)