IERBÚȚĂ, ierbuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui iarbă; ierbuliță. – Iarbă + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IERBÚȚĂ s. v. ierbușoară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ierbúță s. f. (sil. ie-), g.-d. art. ierbúței; pl. ierbúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink