IERÉC, ierecuri, s. n. (Reg.) Gârlă prin care se scurge apa din lacuri și mlaștini. – Tc. yarik „crăpătură, văgăună”.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ieréc, ierécuri, s.n. (reg.) mici cursuri de apă (gârlișoare) care din mlaștini și lacuri curg în Dunăre; ierugă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink