IERÚGĂ s. v. iaz.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
i(e)rúgă, i(e)rúgi, s.f. (reg.) 1. braț de râu ce duce apa la moară; iazul morii, gârla morii. 2. canal sau pârâu ce duce apa din mlaștini și din bălți în Dunăre; ierec.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ierúgă (ierúgi), s. f. – Canal, jgheab de moară. – Var. (v)irugă, (v)iroagă. Sb., rut., rus. jaruga (DAR; Conev 38), cuvinte ce par să provină din tc. yarik. Dublet al lui ierec, s. n. (șanț, canal de irigație), care provine direct din tc., cf. rus. erik, și poate de la iar, s. n. (braț al unui rîu care a secat), din tc. sau bg. jar, și de la iarc, s. n. (Banat, șanț), din sb. jarak.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ierúgă s. f. (sil. ie-), g.-d. art. ierúgii; pl. ierúgi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink