Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click.
Definiţii: el , il   
EL, EA, ei, ele, pron. pers. 3. 1. (Ține locul persoanei despre care se vorbește) El merge. ♦ (Fam.; la sg.) Soț, bărbat; soție, nevastă. 2. (La genitiv, în formele lui, ei, lor, adesea precedat de „al, a, ai, ale”, cu valoare posesivă) Casa lui.Expr. Ai lui sau ai ei = persoane legate prin rudenie, interese comune, prietenie etc. de o anumită persoană. Ale lui sau ale ei = a) lucrurile personale ale cuiva; b) capriciile, toanele cuiva. Lasă-l în ale lui! 3. (La dativ, în formele lui, ei, îi, i, lor, le li, cu funcție de complement indirect sau de atribut) Prietenul îi iese înainte. ◊ (În forma i, cu valoare neutră) Dă-i cu bere, dă-i cu vin. 4. (În acuzativ, în formele îl, l, o, îi, i, le, cu funcție de complement direct) Cartea pe care o citesc. (Precedat de prepoziții, în formele el, ea, ei, ele) Pe el îl caut. ◊ (Precedat de prepoziții, în forma o, cu valoare neutră) Au mai pățit-o și alții. [Pr.: iel, ia, iei, iele] – Lat. illum, illa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EL ea (ei, ele) pron. pers. 3 1) (substituie numele persoanei despre care se vorbește) ~ învață. A fost și ~ la țară. 2) Soț (respectiv soție). 3) (formele de genitiv lui, ei, lor au valoare posesivă) Cartea lui. A lor a fost inițiativa. 4) (formele de dativ lui, ei, îi, i, lor, le, li se folosesc cu funcție de complement indirect sau atribut) Fusul îi scapă ei din mână. 5) (formele de acuzativ îl, l, o, îi, i, le se folosesc cu funcție de complement direct) Cartea pe care o citesc. Pe el îl caută. 6) (formele i și o se folosesc cu valoare neutră) Au mai pățit-o și alții. /<lat. illum, illa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ea [pron. ia] pr., g. ei [pron. iei]; d. acc. ei, neacc. îi, i, i- (iam dat), -i (dându-i), -i- (dându-i-se); ac. acc. ea (prep.+ ea), neacc. o, o- (o-nvață), -o (am dat-o), -o- (da-o-ar); pl. ele [pron. iele], g. lor; d. acc. lor, neacc. le- (le-am dat), -le (dă-le), -le- (da-le-ar), li, li- (li-i dă), -li- (dându-li-se); ac. acc. ele (prep. + ele), neacc. le, le- (le-am dat), -le (dându-le), -le- (da-le-ar)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
el [pron. iel] pr. m., g. lui, d. acc. lui, neacc. îi, i, i- (i-am dat), -i (dându-i), -i- (dându-i-se); ac. acc. el (prep.+ el), neacc. îl, l- (l-a dat), -l (dându-l), -l- (da-l-ar); pl. ei [pron. iei]; g. lor; d. acc. lor, neacc. le, le- (le-am dat), -le (dă-le), -le- (dându-le-o), li, li- (li-i dă), -li- (dându-li-se); ac. acc. ei (prep. +ei), neacc. îi, i- (i-am dat), -i (dându-i), -i- (da-i-ar)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
îi1 pr. v. ea, el
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
CALEA-LUI-TROIÁN s. v. calea lactee, calea-laptelui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CAPUL-LUI-ADÁM s. v. cap-de-mort, fluture-cap-de-mort, strigă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CARUL-LUI-DUMNEZÉU s. v. vizitiul.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CONSTANTA LUI PLÁNCK s. (FIZ.) cuantă de acțiune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
EA pron. dânsa, dumneaei. (~ ce zice?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
EL pron. dânsul, dumnealui, (pop.) dumneasa, (înv.) nusul. (~ m-a invitat.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IARBA-LUI-DUMNEZÉU s. v. lemnul-domnului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IARBA-LUI-TÁT s. v. tătăneasă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IARBA-LUI-TÁTIN s. v. tătăneasă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
eá (éle),pron. – Pronume personal de pers. 3 sing. f.; ține locul persoanei despre care se vorbește. – Mr. ea, ia, megl. ea, istr. io. Lat. ĭlla (Pușcariu 764; REW 4266). Pl. eleĭllae, gen. eiĭllaei (pl. lorĭllorum), acuz. o ‹ *eauaĭllam. Cf. el, iele.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
el (-ei), pron. – Pronume personal de pers. 3, sing. m.; ține locul persoanei despre care se vorbește. – Mr. el, megl. ĭel, istr. ĭe. Lat. ĭlle (Diez, I, 161; Pușcariu 764; Candrea-Dens., 531; REW 4266), prin intermediul unei forme vulgare *ĭllus; cf. it. el, ello, egli, fr. il, sp., port. él.Gen. luiĭlluĭ (pl. lorĭllōrum), dat. îiĭllĭ (pl. leĭllis), acuz. lĭllum, nom. pl. eiĭlli. Vocala inițială are, ca aproape toate e inițiale, un timbru ușor palatal; ar fi însă o greșeală să fie transcrisă ie, cum face Scriban. Lui se folosește și ca art. propriu al gen. la nume proprii (vulg. lu) și, prin extindere incorectă, la mai multe substantive comune care desemnează persoane. Acuz. l în poziție tare a primit un î protetic (› îl), care apare numai în textele de la 1630 la 1650 (Găzdaru 30).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
Cápul-lui-Adám (zool.) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Domnía ei s. f. art. + pr., g.-d. Domníei ei; abr. D-ei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Domnía lui s. f. art. + pr., g.-d. Domníei lui; abr. D-lui
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Domníile lor s. f. art. + pr., g.-d. Domníilor lor; abr. D-lor
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ea pr. [pron. ia], g. ei [pron. iei]; d. acc.ei, neacc. îi, i (i se dă), i-, -i, -i- (dându-i-se); ac. acc. ea, neacc. o, o- (o-nvață), -o, -o- (lua-o-ar), pl. ele [pron. iele]; g. lor; d. acc. lor, neacc. le, le-, -le, -le-, li (li se dă), li-, -li-; ac. acc. ele, neacc. le, le-, -le, -le-
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
el pr. [pron. iel], g. lui; d. acc. lui, neacc. îi, i (i se dă), i-, -i, -i- (dându-i-se); ac. acc. el, neacc. îl, l-, -l, -l- (lua-l-ar); pl. ei [pron. iei]; g. lor; d. acc. lor, neacc. le, le-, -le, -le-, li (li se dă), li-, -li-; ac. acc. ei, neacc. îi, i-, -i, -i- (lua-i-ar)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Excelénțele lor s. f. art. pl. + pr.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
găína-lui-Dumnezéu (insectă) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
iárba-lui-Antónie s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Înălțímile lor s. f. art. pl. + pr.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Maiestățile lor s. f. pl. art. + pr., g.-d. Maiestăților lor
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Măríile lor s.f. pl. art. + pr., g.-d. Măríilor lor
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
nelalócul lui (ei, său etc.) loc. adj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pecétea-lui-Sólomon (bot.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
péștele-lui-Sólomon s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
săgeáta-lui-Dumnezéu s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Scáunul-lui-Dumnezéu (astron.) s. pr. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Sfințíile lor s. f. pl. art. + pr.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DU SUBLIME AU RIDICULE IL N’Y A QU’UN PAS (fr.) de la sublim la ridicol nu este decât un pas – Cuvinte pe care le-ar fi rostit Napoleon atunci când, aflat pe culmile gloriei, a suferit marea înfrângere de la Berezina.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
HALQ EL-QUÉD (HALQ AL-WᾹDI), oraș în Tunisia, la NE de Tunis, port la M. Mediterană; 67,7 mii loc. (1989). Reparații navale. Pescuit. Export de min. de fier și fosfați. Stațiune balneară. Vechiul nume: La Goulette.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
HAMᾹDET el-HAMRA (al-Hammādah al Hamrā’), podiș deșertic și pietros, nepopulat, în NV Libiei; c. 100 mii km2. Se întinde de la E la V, pe 700 km și de la N la S, pe 200 km. Alt. med.: 500 m. Alt. max.: 968 m.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
IL FAUT BONNE MÉMOIRE APRÈS QU’ON A MENTI (fr.) trebuie o memorie bună după ce ai mințit – Corneille, „Le menteur”, act IV, scena 5.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
IL FAUT DE L’AUDACE, ENCORE DE L’AUDACE TOUJOURS DE L’AUDACE (fr.) trebuie îndrăzneală, iarăși îndrăzneală, mereu îndrăzneală – Cuvinte rostite de Danton în Convenție, la 18 nov. 1793. Devenite memorabile, caracterizează consecvența în atitudine.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
IL FAUT MANGER POUR VIVRE ET NON PAS VIVRE POUR MANGER (fr.) trebuie să mănânci ca să trăiești și nu să trăiești ca să mănânci – Maximă cunoscută încă din Antichitate, repusă în circulație de Moliére („Avarul”, act. III, scena 1).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
IL TEMPO È UN GALANTUOMO (it.) timpul e un om de treabă – Deviza lui Mazarin: relevă importanța timpului în soluționarea lucrurilor. V. și Chronos gar eumares theos.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
IL VIVERE È UN CORRERE ALLA MORTE (it.) viața este o cursă spre moarte – Dante, „Purgatoriul”, XXXIII,54. V. și Atra cura.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
L’AMOR CHE MOVE IL SOLE E L’ALTRE STELLE (it.) iubirea... mișcă Soarele și celelalte stele – Dante, „Paradisul”, 33, 145. Proslăvirea puterii universale a iubirii.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
OBEID, EL ~ (AL-UBAYYID) 1. Oraș în centrul Sudanului, situat la 370 km SV de Khartoum; 229,4 mii loc. (1993). Capitala statului Shimal-Kurdufān. Punct terminus al c. f. Khartoum-Kūstῑ-El Obeid. Nod rutier. Aeroport. Centru comercial pentru bumbac, susan, vite și gumă arabică. Fundat în 1821. 2. Sit arheologic și de cultură materială din Neoliticul timpuriu (milen. 4 Î.Hr.) în Mesopotamia antică. Își trage numele de la așezarea mesopotamiană situată la E de orașul Ur (din Iraq-ul actual).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
QU’IL MOURÛT (fr.) să fi murit – Corneille, „Horace”, act. III, scena 6. Replica bătrânului Horațiu la aflarea știrii că în lupta împotriva curiaților, în care doi dintre fiii săi căzuseră, cel de-al treilea s-a salvat părăsind câmpul de luptă. O moarte demnă este de preferat dezonoarei.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
RIEN NE SERT DE COURIR, IL FAUT PARTIR A POINT! (fr.) nu folosește la nimic alergatul, trebuie să pornești la timp! – La Fontaine, „Le lièvre et la tortue”.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
RISORGIMENTO, IL ~ („Renaștere”), denumirea epocii din istoria Italiei, cuprinsă între c. 1820 (începuturile organizării carbonarilor) și 1870 (încheierea procesului de unificare a Italiei, o dată cu alipirea Romei la Regatul italian), caracterizată prin lupta pentru cucerirea independenței și pentru crearea statului italian unitar. Denumirea este extinsă și asupra mișcării literare și ideologice a epocii.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)