ILATÍV, -Ă, ilativi, -e, adj., s. n. (Franțuzism) Conclusiv. – Din fr. illatif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ILATÍV, -Ă adj. Care conchide, conclusiv. // s.n. Caz care, în anumite limbi, arată tendința către un loc. [< fr. illatif, lat. illativus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ILATÍV, -Ă adj., s. n. (caz) care, în anumite limbi, exprimă pătrunderea într-un loc; concluziv. (< fr. illatif, lat. illativus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ilatív s. n., adj. m., pl. ilatívi; f. sg. ilatívă, pl. ilatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink