ILOTÍSM s. n. (Livr.; în antichitate) Condiție, stare a unui ilot. ♦ Fig. Stare de asuprire, de ignoranță. – Din fr. ilotisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ILOTÍSM s.n. Condiția, starea unui ilot. ♦ (Fig.) Stare de asuprire, de ignoranță; îndobitocire. [< fr. ilotisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ILOTÍSM s. n. 1. condiție, stare a unui ilot. 2. (fig.) (stare de) abjecție, decădere, ignoranță. (< fr. ilotisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink