IMAMEÁ, imamele, s. f. Capătul ciubucului, prin care se trage fumul. – Din tc. imame.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
imameá, s.f. (înv.) 1. vârful de chihlimbar al ciubucului, prin care se trage fumul din lulea. 2. varietate de pere lunguiețe, cu fața roșie și gust dulce.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
imameá (imaméle), s. f. – Capăt de chihlimbar al unei pipe. Tc. imame (Șeineanu, III, 70). Sec. XIX. – Der. imamele, s. f. (varietate de pere).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
imameá s. f. (sil. -mea), art. imameáua, g.-d. art. imamélei; pl. imaméle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink