IMANÉNȚĂ, imanențe, s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este imanent. – Din fr. immanence, lat. immanentia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMANÉNȚĂ s.f. Situația a ceea ce este imanent. [Cf. fr. immanence, it. immanenza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMANÉNȚĂ s. f. însușirea, starea a ceea ce este imanent. (< fr. immanence, lat. immanentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
imanénță s. f., g.-d. art. imanénței; pl. imanénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMANÉNȚĂ ~e f. Caracter imanent. /<lat. immanentia, fr. immanence
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink