IMATERIÁL, -Ă, imateriali, -e, adj. Care există numai în conștiință; spiritual; p. ext. lipsit de formă precisă, de contur, de consistență. [Pr.: -ri-al] – Din fr. immatériel, lat. immaterialis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMATERIÁL, -Ă adj. Existent numai în conștiință; spiritual, nematerial; (p. ext.) fără consistență, fără formă precisă. [Pron. -ri-al. / cf. fr. immatériel, it. immateriale].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMATERIÁL, -Ă adj. existent numai în conștiință; spiritual. ◊ fără consistență, fără formă precisă; impalpabil. (< fr. immatériel, lat. immaterialis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMATERIÁL adj. 1. v. ideal. 2. impalpabil. (Ceva aproape ~.) 3. v. sufletesc. 4. nematerial, nepă-mântean, nepământesc, supranatural.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Imaterial ≠ material
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
imateriál adj. m. material
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMATERIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu are natură materială; existent numai în conștiință; nematerial; spiritual; ideal. 2) Care nu are o formă precisă; fără contur. [Sil. -ri-al] /<lat. immaterialis, fr. immatériel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink