IMBECÍL, -Ă, imbecili, -e, adj., s. m. și f. (Adesea prin exagerare) 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu capacități mintale foarte reduse; neghiob, tâmpit. 2. Adj. Care trădează, demonstrează imbecilitate (1). – Din fr. imbécile, lat. imbecillus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMBECÍL, -Ă s.m. și f., adj. (Om) slab de minte, cu capacități mintale foarte reduse; tâmpit. // adj. Care prezintă imbecilitate. [< fr. imbécile, it. imbecille, cf. lat. imbecillus – slab].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMBECÍL, -Ă s. m. f., adj. (om) cu capacități mintale foarte reduse; prost, tâmpit. (< fr. imbécile, lat. imbecillus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMBECÍL adj., s. 1. v. idiot. 2. v. prost.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
imbecíl adj. m., s. m., pl. imbecíli; f. sg. imbecílă, pl. imbecíle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMBECÍL ~ă (~i, ~e) și substantival (de-spre persoane) Care suferă de imbecilitate; cu capacități mintale foarte reduse; c****n; idiot. /<fr. imbécile, lat. imbecillus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink