IMINÉNȚĂ, iminențe, s. f. Faptul de a fi iminent; starea unui lucru sau a unei situații iminente. – Din fr. imminence, lat. imminentia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMINÉNȚĂ s.f. Faptul de a fi iminent; caracterul, starea a ceea ce este iminent. [Cf. fr. imminence, it. imminenza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMINÉNȚĂ s. f. caracterul, starea a ceea ce este iminent. (< fr. imminence, lat. imminentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMINÉNȚĂ s. inevitabilitate. (~ producerii unui fenomen.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
iminénță s. f., g.-d. art. iminénței; pl. iminénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMINÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter iminent. 2) Situație iminentă. /<fr. imminence, lat. imminentia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink