IMPARȚIÁL, -Ă, imparțiali, -e, adj. Capabil să facă o apreciere justă, obiectivă; nepărtinitor, obiectiv, drept. [Pr.: -ți-al] – Din fr. impartial.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPARȚIÁL, -Ă adj. Nepărtinitor, obiectiv, drept. [Pron. -ți-al. / < fr. impartial, it. imparziale].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPARȚIÁL, -Ă adj. nepărtinitor, obiectiv. (< fr. impartial)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMPARȚIÁL adj. v. drept.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Imparțial ≠ parțial
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
Imparțial ≠ părtinitor
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
imparțiál adj. m. parțial
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMPARȚIÁL ~ă (~i, ~e) (despre persoane) Care nu este parțial; care procedează în conformitate cu adevărul și dreptatea; nepărtinitor; just; drept. [Sil. -ți-al] /<fr. impartial
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink