IMPECÁBIL, -Ă, impecabili, -e, adj. Care este fără cusur, ireproșabil, perfect, desăvârșit. – Din fr. impeccable, lat. impeccabilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPECÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Perfect, desăvârșit, ireproșabil, fără cusur. [< fr. impeccable, cf. lat. in – fără, peccare – a greși].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPECÁBIL, -Ă adj. perfect, desăvârșit, ireproșabil. (< fr. impeccable, lat. impeccabilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMPECÁBIL adj. 1. v. ireproșabil. 2. exemplar, ireproșabil, pilduitor. (O comportare ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
impecábil adj. m., pl. impecábili; f. sg. impecábilă, pl. impecábile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMPECÁBIL ~ă (~i, ~e) Care corespunde tuturor cerințelor; lipsit de defecte; absolut; desăvârșit; complet; perfect; ireproșabil. /<fr. impeccable, lat. impeccabilis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink