IMPENITÉNȚĂ s. f. Lipsă de căință, de remușcări. – Din fr. impénitence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPENITÉNȚĂ s.f. (Rar) Caracterul, starea celui impenitent; nepocăință. [< fr. impénitence].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPENITÉNȚĂ s. f. lipsit de căință, de remușcări. (< fr. impénitence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
impeniténță s. f., g.-d. art. impeniténței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink