IMPERTINÉNT, -Ă, impertinenți, -te, adj., s. m. și f. (Om) obraznic. – Din fr. impertinent, lat. impertinens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPERTINÉNT, -Ă adj., s.m. și f. Obraznic, necuviincios, insolent. [< fr. impertinent, it. impertinente, cf. lat. impertinens].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPERTINÉNT, -Ă adj., s. m. f. obraznic, necuviincios, insolent. (< fr. impertinent, lat. impertinens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMPERTINÉNT adj. v. obraznic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Impertinent ≠ politicos, tacticos
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
impertinént adj. m., s. m., pl. impertinénți; f. sg. impertinéntă, pl. impertinénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMPERTINÉNT ~tă (~ți, ~te) Care vădește nerușinare; lipsit de respect; obraznic; insolent; neobrăzat. /<fr. impertinent, lat. impertinens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink