IMPERTINÉNȚĂ, impertinențe, s. f. Obrăznicie; insolență, nerușinare. – Din fr. impertinence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPERTINÉNȚĂ s.f. Obrăznicie, necuviință, insolență. [Cf. fr. impertinence, it. impertinenza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPERTINÉNȚĂ s. f. atitudine, comportare impertinentă; obrăznicie, necuviință, insolență. (< fr. impertinence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMPERTINÉNȚĂ s. v. obrăznicie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
impertinénță s. f., g.-d. art. impertinénței; (manifestări) pl. impertinénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMPERTINÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter impertinent; insolență; obrăznicie. 2) Atitudine sau comportare impertinentă; insolență; obrăznicie; neobrăzare. /<fr. impertinence
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink