IMPETRÁȚIE s. f. (Livr.) Acțiune, intervenție prin care cineva obține o favoare, un beneficiu. – Din lat. impetratio, fr. impétration.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPETRÁȚIE s.f. (Liv.) Acțiunea de a obține o favoare, un beneficiu. [Gen. -iei. / < lat. impetratio, fr. impétration].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPETRÁȚIE s. f. acțiune prin care se obține o favoare, un beneficiu. (< fr. impetration, lat. impetratio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
impetráție s. f., g.-d. impetráției
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink