Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎMPIEDICÁ, împiédic, vb. I. 1. Refl. A se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care stă în cale (și a cădea); a se poticni. ◊ Expr. A se împiedica în picioare = a se împletici. A i se împiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine sunetele. A se împiedica la vorbă = a gângăvi. ♦ Fig. A da mereu peste ceva sau peste cineva care supără, stingherește. 2. Tranz. A pune unui animal piedică la picioare, a-i lega picioarele ca să nu poată fugi. ♦ A înfrâna roțile unui vehicul (pentru a-l face să meargă greu). ♦ A pune piedica de siguranță la mecanismul armelor de foc. 3. Tranz. Fig. A opri, a ține în loc pe cineva sau ceva; a se pune în calea cuiva sau a ceva. [Var.: (reg.) împiedecá vb. I] – Lat. impedicare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPIEDICÁT, -Ă, împiedicați, -te, adj. 1. (Despre animale) Care are picioarele legate (spre a nu putea fugi); (despre vehicule sau despre roțile lor) cu piedică; înțepenit. 2. Fig. (Despre vorbă sau despre vorbire) Greoi, poticnit, încurcat. [Var.: (reg.) împiedecát, -ă adj.] – V. împiedica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPIEDICÁ vb. 1. a se poticni, (reg.) a (se) scăpăta. (Calul se ~ în mers.) 2. a se poticni. (Se ~ la vorbă.) 3. a înfrâna. (~ o căruță, la vale.) 4. a opri, a reține, (înv. și reg.) a popri, (înv.) a apăra. (Nu-l pot ~ să ...) 5. a jena, a stingheri, a stânjeni. (Îl ~ în mișcări.) 6. v. zădărnici. 7. a înfrâna, a opri, a stăvili, (fig.) a frâna. (Nu puteau ~ avântul revoluționar.) 8. v. evita. 9. v. anihila.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎMPIEDICÁT adj. 1. v. împleticit. 2. poticnit. (Vor-bire ~.) 3. înfrânat. (Car cu roțile ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A împiedica ≠ a despiedica, a stimula
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
împiedicá, vb. I (reg.) a îndoi în două (în lungime) și a coase.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
împiedicá (împíedic, împiedicát), vb. – 1. A pune piedică, a lega picioarele unui animal. – 2. A înfrîna o roată. – 3. A pune piedici. – 4. A interzice. – 5. (Refl.) A se lovi cu piciorul de ceva, a se poticni. – Mr. nchiedic, nchidicare, megl. (a)mpedic. Lat. impĕdĭcāre (Pușcariu 787; Candrea-Dens., 1377; REW 4296), cf. alb. pëngoń, v. it. impedicare, prov. empedegar, fr. empêcher, sp. empachar, port. empelgar. Cf. piedică. – Der. împiedicătură, s. f. (piedică, obstacol); împiedicătoare, s. f.(cală, pană, piedică); împiedicător, adj. (care împiedică); neîmpiedicat, adj. (liber, fără piedică); împieleca, vb. (a lega picioarele unui cal), încrucișare între împiedica și împila (Pușcariu, RF, II, 66; DAR).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
împiedicá vb. (sil. -pie-), ind. prez. 1 sg. împiédic, 3 sg. și pl. împiédică; conj. prez. 3 sg. și pl. împiédice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink