IMPIETÁTE, impietăți, s. f. Lipsă de respect față de ceva considerat sfânt; p. gener. atitudine jignitoare, lipsită de respect față de cineva sau de ceva care merită întreaga considerație; sacrilegiu. [Pr.: -pi-e-] – Din fr. impiété, lat. impietas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPIETÁTE f. Lipsă de pietate față de ceva considerat sfânt sau față de cineva demn de considerație. [G.-D. impietății] /<fr. impiété, lat. impietas, ~atis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IMPIETÁTE s.f. Lipsă de pietate față de ceva considerat sfânt; (p. ext.) jignire adusă față de cineva sau de ceva care merită venerație; sacrilegiu. [Pron. -pi-e-. / cf. fr. impiété, lat. impietas].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPIETÁTE s. f. lipsă de respect față de ceva considerat sfânt; (p. ext.) jignire adusă față de cineva sau de ceva care merită venerație. (< fr. impiété, lat. impietas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMPIETÁTE s. v. sacrilegiu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
impietáte s. f. (sil. -pi-e-), g.-d. art. impietății; (atitudini, fapte) pl. impietăți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink