Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
IMPLANTÁRE, implantări, s. f. Acțiunea de a implanta și rezultatul ei; implantație. – V. implanta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPLANTÁRE s.f. Acțiunea de a implanta și rezultatul ei; implantație. ♦ Introducere sub piele a unui medicament sau a unui țesut, care se resoarbe treptat. [< implanta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
implantáre s. f. plantare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMPLANTÁ, implantez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale chirurgicală și în scop terapeutic, în țesutul subcutanat sau în mușchi, un medicament sau un țesut străin care se resoarbe treptat. ♦ A stabili, a fixa, a așeza. – Din fr. implanter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A IMPLANTÁ ~éz tranz. med. (medicamente, organe, țesuturi etc.) A introduce pe cale chirurgicală sub piele sau sub mușchi. [Sil. im-plan-] /<fr. implanter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IMPLANTÁ vb. I. tr. A insera, a fixa în; a introduce; a împlânta. [< fr. implanter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPLANTÁ vb. tr. a insera, a fixa în. ◊ a amplasa (o clădire etc.). ◊ a introduce sub piele un medicament sau țesut, care se resoarbe treptat. (< fr. implanter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMPLANTÁ vb. v. băga, insera, împlânta, înfige, vârî.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
implantá vb., ind. prez. 1 sg. implantéz, 3 sg. și pl. implanteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMPLANTÁRE (‹ implanta) s. f. Procedeu terapeutic care constă în introducerea pe cale chirurgicală, sub piele sau în mușchi, a unui medicament (ex. cristale de foliculină) sau a unui țesut străin care se resoarbe treptat, acționând în felul acesta un timp îndelungat.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink