IMPLÓZIE, implozii, s. f. 1. Fenomen opus exploziei, care constă în pătrunderea rapidă a aerului într-un spațiu închis, fără aer, când pereții acestuia sunt distruși. 2. (Lingv.) Prima fază a articulării unei consoane oclusive, care constă în închiderea totală a organului fonator. – Din fr. implosion.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPLÓZIE s.f. 1. (op. explozie) Pătrunderea rapidă a aerului într-o încăpere vidată când pereții acesteia sunt distruși. 2. (Fon.) Momentul inițial al articulării unei consoane oclusive. [Var. imploziune s.f. / < fr. implosion].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPLÓZIE s. f. 1. pătrundere rapidă a aerului într-o încăpere vidată când pereții acesteia sunt distruși. 2. prăbușire gravitațională a unei stele, însotiță de eliberarea unei mari cantități de energie. 3. prima fază a articulării unei consoane oclusive, constând în închiderea totală a organului fonator și oprirea aerului. (< fr. implosion)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
implózie s. f. (sil. -zi-e), art. implózia (sil. -zi-a), g.-d. art. implóziei; pl. implózii, art. implóziile (sil. -zi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMPLÓZIE ~i f. Fenomen constând în pătrunderea rapidă a aerului într-o încăpere cu vid (prin pereții deteriorați ai acestuia), care poate provoca un accident. /<fr. implosion
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink