IMPLÁNT, implanturi, s. n. (Med.) Organ sau țesut care se implantează. – Din fr. implant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPLÁNT s.n. (Med.) Organ sau țesut implantat. ♦ Medicament solid introdus într-un țesut în vederea unei acțiuni sau resorbții lente. [Pl. -te. / < fr. implant, cf. lat. in – în, plantare – a planta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPLÁNT s. n. organ, țesut, aparat, medicament implantat. (< fr. implant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
implánt s. n., pl. implánturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMPLÁNT ~uri n. med. Organ, țesut (sau aparat) care se introduce pe cale chirurgicală sub piele sau în mușchi. [Sil. im-plant] /<fr. implant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink