IMPOSÍBIL, -Ă, imposibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care nu e posibil, care nu se poate îndeplini; irealizabil. ♦ Extrem de greu, de dificil. O muncă imposibilă. ♦ (Fam.; despre oameni) Nesuferit, insuportabil. 2. S. n. Ceea ce este (aproape) cu neputință de realizat. ◊ Expr. A face imposibilul = a face tot ceea ce îi stă în putință pentru a realiza ceva. ♦ (Adverbial) Cu neputință, nici într-un caz, cu nici un preț. – Din fr. impossible, lat. impossibilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPOSÍBIL, -Ă adj. Care nu se poate face, nu este posibil, nu poate să existe. ♦ (Fam.) Nesuferit, rău, insuportabil. // s.n. Lucru cu neputință de realizat, irealizabil. ◊ A face imposibilul = a face totul pentru a realiza ceva. [Cf. fr. impossible, it. impossibile, lat. imposibilis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPOSÍBIL, -Ă I. adj. care nu este posibil, nu poate să existe. ◊ (fam.; despre oameni) nesuferit, insuportabil. II. s. n. lucru cu neputință, irealizabil. ◊ (adv.) cu neputință. (< fr. impossible, lat. impossibilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMPOSÍBIL adj., adv. 1. adj. irealizabil, nerealizabil, (înv.) neputincios. (Își propune un țel ~.) 2. adj., adv. exclus. (Rezolvarea aceasta este ~.) 3. adj. v. nesuferit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Imposibil ≠ posibil
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
imposíbil adj. m. posibil
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
imposíbil s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMPOSÍBIL ~ă (~i, ~e) și substantival 1) Care nu este posibil; cu neputință de realizat; de nerealizat; nerealizabil; irealizabil. 2) Care nu poate să existe. 3) fig. fam. (despre persoane) Care nu poate fi acceptat sau suportat; de nesuferit; insuportabil. /<fr. impossible, lat. impossibilis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink