IMPOTÉNȚĂ s. f. Lipsă de vigoare; neputință. ♦ Spec. Stare (patologică) a unui bărbat inapt pentru săvârșirea actului s****l. – Din fr. impotence, lat. impotentia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPOTÉNȚĂ f. 1) Caracter impotent; lipsă de putere, de vigoare. 2) Stare de impotent. [G.-D. impotenței] /<fr. impotence, lat. impotentia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IMPOTÉNȚĂ s.f. (Rar) Lipsă de vigoare; neputință, moleșeală. ♦ Imposibilitatea săvârșirii actului s****l de către un bărbat. [< fr. impotence, lat. impotentia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPOTÉNȚĂ s. f. 1. lipsă de vigoare; neputință. ◊ imposibilitate a bărbatului de a săvârși actul s****l. 2. ~ funcțională = pierdere totală sau parțială a funcțiilor unui membru, ca urmare a unei fracturi, paralizii, anchiloze. (< fr. impotence, lat. impotentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMPOTÉNȚĂ s. (MED.) (livr.) emasculație, (pop.) neputință.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IMPOTÉNȚĂ s. v. incapacitate, neputință, slăbiciune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Impotență ≠ potență, vigoare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
impoténță s. f., g.-d. art. impoténței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink