IMPROMPTÚ, impromptuuri, s. n. Compoziție muzicală instrumentală cu caracter de improvizație și de obicei lirică, agitată. [Pr.: empromtü] – Din fr. impromptü.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPROMPTÚ s.n. Piesă instrumentală, de proporții reduse, cu caracter de improvizație, scrisă de obicei pentru pian sau un alt instrument cu acompaniament de pian. ♦ (Rar) Improvizație poetică. [Pron. empromptü. / < fr. impromptu, cf. lat. in promptu – la repezeală, pe negândite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPROMPTU EMPROMTü/ s. n. 1. (muz.) piesă instrumentală cu caracter improvizatoric (pentru pian), în formă de lied. 2. improvizație poetică. (< fr. impromptu)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
impromptú s. n., art. impromptúul (sil. -ptu-ul); pl. impromptúuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMPROMPTÚ ~uri n. Compoziție muzicală instrumentală, de obicei lirică, cu caracter de improvizație. /<fr. impromptu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink