IMPRUDÉNȚĂ, imprudențe, s. f. Lipsă de prudență; nesocotință; neprevedere. ♦ Faptă, vorbă etc. nesocotită, riscantă. – Din fr. imprudence, lat. imprudentia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPRUDÉNȚĂ s.f. 1. Lipsă de prudență; neprevedere, nesocotință. 2. Faptă, vorbă etc. nesocotită, riscantă. [Cf. it. imprudenza, lat. imprudentia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPRUDÉNȚĂ s. f. 1. lipsă de prudență. 2. faptă, vorbă etc. nesocotită. (< fr. imprudence, lat. imprudentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMPRUDÉNȚĂ s. nechibzuință, necugetare, nepre-vedere, nesăbuință, nesăbuire, nesocotință. (A comis o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Imprudență ≠ prudență
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
imprudénță s. f., g.-d. art. imprudénței; (fapte) pl. imprudénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMPRUDÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter imprudent; lipsă de prudență. 2) Faptă sau vorbă imprudentă. /<fr. imprudence, lat. imprudentia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink