IMPÚLSIE, impulsii, s. f. 1. Tendință, pornire spontană, involuntară, adesea cu caracter imperios, provocată de un factor psihologic, emoțional. 2. Mișcare imprimată unui corp de o forță exterioară. 3. Impuls (3). [Var.: (rar) impulsiúne s. f.] – Din fr. impulsion, lat. impulsio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPÚLSIE s.f. 1. Tendință cauzată de un factor psihologic, emoțional; e*******e. 2. Mișcare pe care o imprimă unui corp o forță din afară. [Gen. -iei, var. impulsiune s.f. / cf. fr. impulsion].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPÚLSIE/IMPULSIÚNE s. f. 1. tendință cauzată de un factor psihologic, emoțional; e*******e. 2. mișcare pe care o imprimă unui corp o forță din afară. (< fr. impulsion, lat. impulsio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMPÚLSIE ~i f. 1) Pornire spontană involuntară și imperioasă de a săvârși o acțiune. 2) fiz. Mișcare pe care o comunică o forță unui corp. [G.-D. impulsiei; Sil. -si-e-; Var. impulsiune] /<fr. impulsion, lat. impulsio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
impúlsie/impulsiúne (med.) s. f. (sil. -si-e/-si-u-), art. impúlsia (sil. -si-a)/impulsiúnea, g.-d. art. impúlsiei/impulsiúnii; pl. impúlsii/impulsiúni, art. impúlsiile (sil. -si-i-)/impulsiúnile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink