IMPUNĂTÓR, -OÁRE, impunători, -oare, adj. Care impresionează (prin dimensiuni, calități etc.); măreț, falnic, impozant, grandios. – Impune + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPUNĂTÓR, -OÁRE adj. Măreț, falnic, impozant. [< impune + -tor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPUNĂTÓR, -OÁRE adj. măreț, falnic, impozant. (< impune + -/ă/tor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMPUNĂTÓR adj. 1. grandios. 2. grandios, maiestos, măreț, (livr.) august. (O ceremonie ~oare.) 3. v. falnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Impunător ≠ neimpunător
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
impunătór adj. m., pl. impunătóri; f. sg. și pl. impunătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMPUNĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care impune respect sau admirație datorită calităților sale (exterioare) deosebite; impozant; impresionant. /a impune + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink