IMPÚR, -Ă, impuri, -e, adj. 1. Care nu este pur; murdar. ♦ Fig. Corupt, murdar. 2. (Chim.) Amestecat cu altă substanță (nevaloroasă). – Din fr. impur, lat. impurus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPÚR, -Ă adj. Care nu este pur; compus din substanțe diferite, amestecat. ♦ (Fig.) Murdar, corupt. [Cf. fr. impur, lat. impurus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPÚR, -Ă adj. care nu este pur; murdar. (< fr. impur, lat. impurus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMPÚR adj. murdar, necurat, (pop.) spurcat. (Apă potabilă devenită ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Impur ≠ pur
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
impúr adj. m. pur
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMPÚR ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este pur; cu impurități; murdar. 2) chim. (despre substanțe) Care are în componența sa impurități. 3) fig. (despre persoane) Care este corupt; lipsit de integritate morală; nemoral; imoral. /<fr. impur, lat. impurus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink